Tunelurile secrete de sub Capitală. Arhitectul lui Ceauşescu: Din centru poţi ajunge în orice punct de la periferie

0
246

Legende potrivit cărora Bucureştiul ar ascunde o reţea uluitoare de tuneluri, au tot circulat în ultima vreme.

Deşi pe vremea lui Ceauşescu, acest subiect era unul tabu, iar informaţiile ce trimiteau în această direcţie erau strict secrete, nici astăzi lucrurile nu sunt foarte elocvente.În ciuda misterului care a învăluit dintotdeuna această reţea de tuneluri subterane, cercetările documentare şi de teren atestă existenţa acestor porţi subterane ale timpului.

Obsedat de siguranţă, Ceauşescu a folosit militarii pentru a construi mai multe tuneluri şi adăposturi antiatomice. La Piaţa Revoluţiei exista o reţea de catacombe prin care poţi circula cu barca. Culoarele sunt betonate şi prin ele curge un râu subteran cu un debit de 1.5 metri cubi pe secundă.

Arhitectul dictatorului, Camil Roguski, a confirmat planul acestuia de a construi un sistem de urgenţă pe unde să poţi circula cu metroul, maşina sau chiar şi cu barca pneumatică.

„Labirintul subteran vechi al oraşului pare neînsemnat pe lăngă cel construit din ordinul lui Ceauşescu. Datele mi-au parvenit de la militarii care au intrat în subteranele fostului Comitet Central, actualul Senat la României, respectiv de la maiorul Gheorghe Grigoraş şi căpitanul Nicolae Grigoraş, de la unitatea specială de lupta antiteroristă. Ei au intrat în aceste catacombe chiar pe 25 decembrie 1989, împreună cu un grup de genişti şi pirotehnişti.

În urma unor cercetări ulterioare a reieşit că ramificaţiile subterane au corespondenţă cu circa 80 de obiective din Bucureşti, cum ar fi clădirea ASE, Casa Enescu, Opera Româna, etc. Subliniez, relatările sunt ale unor ofiţeri din cadrul armatei. Lucru foarte interesant, nimeni nu neagă existenţa acestor căi de navigaţie secrete, dar când am încercat să le explorăm, nu ni s-a permis pe motiv că… nu se poate”, explică muzeograful Dan Falcan.
Conform datelor adunate de cei care au studiat labirintul subteran al capitalei, cele mai cunoscute sunt cele de la Curtea Veche, cel care face legătura dintre Giuleşti şi Dealul Cotroceni şi galeriile care unesc Palatul Ghica şi Mănăstirea Plumbuita, aşa-numitele „Porţi ale Timpului”.Este o certitudine faptul că, Casa Poporului are cel puţin opt tuneluri de fugă şi două buncăre antiatomice. Totul este proiectat să reziste la un cutremur devastator de chiar 9 grade Richter, la atacuri repetate cu rachete performante şi la două bombe atomice lansate succesiv. Aici, diafragma zidurilor este de 1,4 metri.Un tunel de fugă cu o lungime de 60 de metri duce înspre fântânile de lângă Piaţa Constituţiei, altul, cu o lungime de 500 metri şi o lăţime de 3,8 metri, ajunge la staţia de metrou Izvor.

Astăzi nu mai este un secret că majoritatea staţiilor de metrou au fost astfel construite încât să poată fi folosite ca adăposturi antiatomice. Sub tunelul propriu – zis există o reţea de buncăre şi tuneluri mai mici, tehnice, care sunt ca un păienjeniş sub Bucureşti.

Prin aceste tuneluri se poate circula comod cu un anumit mijloc de transport electric. Se putea ajunge, urmând paralel traseul metroului, pâna la Palatul Primăverii unde există un buncăr central, de coordonare strategică . Din acest buncăr, legătura era un tunel secret la care a lucrat, timp de trei ani, prin anii ’80, o echipă de mineri de la Petrila. Legătura subterană ajungea la o amenajare de la Lacul Herăstrău unde există permanent o salupă rapidă pregătită să-l transporte pe un alt mal şi unde aştepta o maşină cu destinaţia Clinceni – aerodrom. Dacă Ceauşescu ajungea în subteranele de sub CC, avea posibilitatea să ajungă, foarte uşor şi rapid, în orice punct de la periferia capitalei”, a precizat Roguski.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here