Ce spunea actrița Carmen Stănescu, la 91 de ani: „Ne urâm unii pe alţii, aşa cum niciodată nu s-a întâmplat. Un popor e civilizat când…

0
140

Remarcabila actriţă Carmen Stănescu s-a stins joi din viață la vârsta de 92 de ani, după o viață trăită cu distincţie şi cu eleganţă. Actriţa, care s-a născut pe 29 iulie 1925, a avut o carieră de peste trei decenii la Teatrul Naţional din Bucureşti.

În urmă cu 1 an, aceasta își povestea împlinirile și durerile. A trăit o dragoste ca în poveşti alături de soţul ei, actorul Damian Crâşmaru.

Carmen Stănescu s-a născut în Bucureşti, când acestuia i se spunea încă „Micul Paris”.

A copilărit într-o casă boierească, cu pian, cu mobile aduse de la Viena, înconjurată de o grădină, undeva pe Calea Văcăreştilor, pe vremea când trăsurile aveau ultima staţie în faţa Teatrului Naţional, distrus de bombardamentele din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, scrie Adevărul.

Sensibilitatea unui actor este înmiită, spunea actriţa, într-un interviu.

„Fără încredere, fără blândeţe, tandereţe, lacrimă, fragilitate suntem nimic”, sublinia Carmen Stănescu.

„Am fost binecuvantată cu o copilărie frumoasă ca-n poveşti, cu servitori, jucării, ieşiri la teatru şi cinematograf, păstrez şi acum imaginea mărgelelor preţioase ale mamei şi a fracului impecabil pe care îl purta tata când plecau la bal…

Îmi amintesc că la 6 ani m-au dus părinţii prima dată la teatru, la Teatrul Naţional – o splendoare de teatru, o bijuterie care a ars în ultima zi a războiului -, cred că frumuseţea acelui spectacol, dar şi a celorlalte pe care le-am văzut mai apoi m-au motivat în alegerea mea.

Cum ajungeam acasă improvizam scenete, pentru că aveam o imaginaţie de neoprit. Mi-am dorit să fiu şi eu acolo sus pe scenă”, a adăugat actriţa.

Părinţii au îndemnat-o să devină avocată În ciuda faptului ca părinţii îşi doreau să devină avocată sau farmacistă, Carmen Stanescu a ales un alt drum.

Nu crede nici acum că ar fi avut talent pentru altceva decât teatru.

„Odată am plâns la sfârşitul vacanţei de iarnă şi am spus că eu nu mai vreau la şcoală, vreau la teatru. Iar tata m-a înţeles şi cu înţelepciunea sa caracteristică mi-a spus: „Da’ tată, dar e ruşine să te duci la teatru dacă tu nu termini şcoala. Aşa că hai să terminăm şcoala cu bine şi pe urmă te duci la teatru!“.

M-a convins şi aşa a fost. Pent ru că mi-aţi amintit de acea perioadă vă spun sincer că mi-aş dori să văd din nou în jurul meu eleganţă, bun-gust, politeţe, respect faţă de ceilalţi şi decenţă”, aprecia Carmen Stanescu.

Carmen Stănescu a interpretat roluri diferite în „Tinereţe fără bătrâneţe”, „Muşchetarul român, „Fraţii Jderi”, „Runda a 6-a” etc.

„Am putut să fac asta, am avut puterea să mă identific cu atâtea alte multe caractere fie bune, fie rele. Am reuşit acest proces de detaşare a fiinţei mele de viaţa mea şi de a păşi cu curaj şi adevăr în alte vieţi şi de a le trăi convingător zeci de ani pe scenă în teatrul meu Naţional.

Consider ca un popor poate fi numit civilizat atunci, când îşi ocroteşte şi îşi respectă bătrânii. Or, la noi s-a pierdut demult aceasta calitate. Ne urâm unii pe alţi, aşa cum niciodata nu s-a întâmplat”, a conchis Carmen Stănescu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here